G E N E S I S

Din ianuarie 1913, a început cucerirea tuturor mănăstirilor bulgare – expulzarea clerului bulgar și înlocuirea acestuia cu unul sârbesc. Apoi a venit rândul școlilor și al bisericilor: toți profesorii și preoții care au refuzat să se înregistreze ca sârbi au fost expulzați și alungați din Bulgaria; preoții sârbi au fost instalați în biserici, profesorii sârbi în școli, iar manualele bulgare au fost distruse.

În martie 1913 au fost expulzați toți episcopii auxiliari bulgari, iar în luna iunie a aceluiași an – și mitropoliții: Neofit de Skopje, Meletius de Veles, Arsenie de Bitola și Kozma de Debar. În dieceza de Skopje, chiar și sărbătoarea Sfinților Chiril și Metodiu a fost interzisă, iar în regiunea Kichevo, musulmanii bulgari au fost înregistrați ca sârbi și pentru că vorbeau bulgara. Eparhiile exarhatului din Ohrid, Bitola, Veles, Debar și Skopje au trecut sub autoritatea Bisericii Ortodoxe Sârbe.

În toamna anului 1944, armata bulgară și administrația civilă și bisericească s-au retras din teritoriile nou anexate din Vardar și Macedonia Egee. Acesta a fost un punct scăzut al implicării exarhatului bulgar în rezolvarea chestiunii naționale bulgare, „înțeleasă în perioada analizată aici ca unificarea teritoriilor și comunităților etnice bulgare într-un singur stat național”.